Nu pot să cred că Dumnezeu ar alege să joace zaruri cu universul.Albert Einstein
Aceasta este una dintre cele mai mari întrebări pe care și-o pun filosofii și oamenii de știință. Este o întrebare destul de importanta, mai ales dacă ajungem să ne încredem într-una dintre cele două extreme.
Putem crede ori ca totul ține de noi, ori ca am fost condiționați încă de pe când am ajuns pe această lume sa avem un destin de la care să nu ne putem abate. În ambele variante, sunt șanse mari ca ceea ce credem să devină o autoprofeție care se îndeplinește.
Am sa dezvolt puțin aceste idei și bazele argumentative care stau la baza lor.
Există liber arbitru total
In ultimii ani apar tot mai multi speakeri motivaționali care declară că ne putem depăși condiția actuală și că putem deveni ceea ce ne dorim cu adevărat. Că putem face rost de toate resursele din lume care sa ne aducă tot mai aproape de visul nostru. Iar resursele pot fi materiale sau abilități care pot fi deprinse.
Cel mai important argument pro liber arbitru este faptul ca noi deținem total control asupra noastră și știm întotdeauna ce ne dorim. Cu toate acestea, sunt unele situații în care dorințele noastre nu sunt potrivite cu ceea ce ne-a învățat societatea că este bine. Așa că alegem sa acționăm în concordanță cu ideea de bine, cu toate că nu este propria dorință. Însă și în cazul acesta putem vorbi de liber arbitru. Dacă am avut de ales între două decizii și am făcut o alegere, fie că am făcut-o pentru noi sau pentru ceilalți.
Liberul arbitru este esențial pentru autonomia personală. Abilitatea de a face alegeri și de a acționa permite indivizilor să-și modeleze propriile vieți și să-și definească propriile identități. Fără liberul arbitru, am fi simpli observatori pasivi ai vieții noastre, fără capacitatea de a exercita controlul și de a ne direcționa propriul drum în viață.
Conceptul de responsabilitate morală este strâns legat de liberul arbitru.
Noi alegem să luăm anumite decizii în baza unui sistem de valori pe care ni l-am creat de-a lungul vieții. Unele principii le căpătăm de la familie, pe altele de la cei pe care ajungem să îi cunoaștem de-a lungul vieții. Dacă avem o minte deschisă, de-a lungul timpului ne putem schimba valorile și, astfel, alegerile pe care le facem.
Dacă ne-ar lipsi liberul arbitru, atunci ar fi dificil să tragem indivizii la răspundere pentru acțiunile lor. Sistemele juridice și morale ale societății se bazează pe ideea că indivizii au capacitatea de a face alegeri și sunt responsabili pentru consecințele acestor alegeri. Fără liberul arbitru, noțiunea de responsabilitate și pedepsire pentru acțiunile rău-voitoare ar fi puse sub semnul întrebării.
Este important de remarcat faptul că dezbaterea în jurul liberului arbitru este complexă și multifațetă și există, de asemenea, argumente convingătoare împotriva liberului arbitru, cum ar fi determinismul și influența factorilor de mediu și genetici.
Ce argumente au cercetătorii pentru determinism?
Conform determinismului, fiecare eveniment, inclusiv acțiunile și alegerile umane, este determinat de cauze precedente. Din această perspectivă, acțiunile noastre sunt rezultatul unui lanț de cauze și efecte, în cele din urmă dincolo de controlul nostru. Dacă determinismul este adevărat, înseamnă că alegerile noastre sunt predeterminate și că nu avem libertatea reală de a alege altfel.
Alegerile și acțiunile noastre sunt influențate de o multitudine de factori, cum ar fi genetica, creșterea, cultura, educația și circumstanțele de mediu. Aceste influențe cauzale ne modelează preferințele, convingerile și comportamentul în moduri care sunt dincolo de controlul nostru conștient. Suntem produse ale biologiei și mediului nostru, iar acești factori limitează semnificativ gama de opțiuni disponibile, sugerând că liberul arbitru este o iluzie.
Cercetările științifice în neuroștiință indică faptul că deciziile și acțiunile noastre sunt asociate cu modele specifice de activitate a creierului. Studiile care utilizează tehnici de imagistică cerebrală au arătat că creierul nostru începe să inițieze o acțiune înainte de a deveni conștient de decizia noastră. Aceste descoperiri sugerează că alegerile și acțiunile noastre sunt precedate de procese neuronale inconștiente, subminând noțiunea de liber arbitru ca act conștient și voluntar.
Studiile psihologice au evidențiat influența motivațiilor inconștiente asupra luării deciziilor. Alegerile și preferințele noastre pot fi influențate de factori precum emoțiile, condiționările sociale și prejudecățile cognitive, adesea fără conștientizarea noastră. Aceste forțe inconștiente pun la îndoială existența liberului arbitru, deoarece sugerează că deciziile noastre sunt conduse mai degrabă de influențe subconștiente decât de o voință cu adevărat independentă.
Benjamin Libet a efectuat experimente celebre în anii 1980 care contestă și mai mult conceptul de liber arbitru. Experimentele sale au implicat măsurarea activității creierului și a momentului de luare a deciziilor conștiente de a efectua acțiuni specifice. Rezultatele au indicat că activitatea creierului asociată cu acțiunea a avut loc înainte ca participanții să raporteze că sunt conștienți de decizia lor. Acest lucru sugerează că experiența noastră conștientă de a face o alegere poate fi mai degrabă o raționalizare post-hoc decât cauza acțiunilor noastre.
Fizica cuantică despre liber arbitru
Relația dintre fizica cuantică și liberul arbitru este un subiect de dezbatere filozofică și științifică continuă. Unii susținători spun că mecanica cuantică ar putea oferi spațiu liberului arbitru, în timp ce alții susțin că nu sprijină neapărat conceptul. Este important de reținut faptul că discuția este complexă și implică adesea interpretări și extrapolări din fizica cuantică în procesul decizional.
Iată câteva puncte cheie în dezbatere:
- Mecanica cuantică introduce ideea de nedeterminare la nivel subatomic. Conform interpretării de la Copenhaga a mecanicii cuantice, particulele nu au proprietăți definite până când nu sunt măsurate. În schimb, ele există într-o stare de suprapunere, reprezentând posibilități multiple. Când se face o măsurătoare, rezultatul este probabilist și aparent aleatoriu.
Susținătorii liberului arbitru spun că această aleatorie inerentă ar putea oferi o modalitate de a adapta alegerea reală și imprevizibilitatea în procesele de luare a deciziilor. Creierul nostru, fiind compus din particule subatomice, ar putea exploata această nedeterminare cuantică pentru a genera posibilități alternative și a actualiza alegeri libere. - Irelevanța macroscopică: Criticii ideii că nedeterminarea cuantică influențează liberul arbitru uman susțin că efectele fenomenelor cuantice sunt de obicei neglijabile la nivel macroscopic, unde are loc luarea deciziilor umane. Efectele cuantice sunt mai proeminente în lumea microscopică a particulelor și atomilor și devin mediate statistic pe măsură ce trecem la scară mai mare.
Astfel, ei susțin că incertitudinea din fizica cuantică nu oferă un mecanism plauzibil pentru intenționalitatea implicată în luarea deciziilor umane. - Compatibilitatea cu determinismul: Unele interpretări ale mecanicii cuantice, cum ar fi interpretarea Multi-Lumi, sunt deterministe la nivel fundamental. Din această perspectivă, fiecare rezultat posibil al unui eveniment cuantic are loc în universuri paralele, dar fiecare rezultat urmează încă legi deterministe în universul său respectiv.
Este important de subliniat că legătura dintre fizica cuantică și liberul arbitru rămâne speculativă și nu a fost demonstrată sau infirmată în mod concludent. Dezbaterea rămâne în domeniul filosofiei, unde oamenii de știință și filozofii continuă să exploreze implicațiile fizicii cuantice asupra naturii realității și a conștiinței umane.
Concluzia mea
La fel ca și alte elemente din lumea asta, consider că nu poate exista o extremă fără de alta. La fel cum nu există bine fără rău sau ying fără yang. Determinismul și liberul arbitru sunt două extreme pe o axă.
În cazul determinismului, suntem condiționați de gene, familie și experiență să luăm anumite decizii pe pilot automat.
Însă, dacă ne dorim ceva cu adevărat și devenim conștienți de condiționările sociale sau experiențiale, putem trece peste frici sau stigma socială ca să luăm decizia care credem că este în acord cu sinele autentic. Astfel, ne apropiem mai mult de liber arbitru.