Dragostea este foc. Dar dacă îţi va încălzi inima sau îţi va arde casa, nu poţi şti niciodată.

J. CRAWFORD

Ce este dragostea?

Ce este dragostea? – una dintre cele mai vechi întrebări care au pus la contribuție atât mințile filosofilor, cât și pe cele ale oamenilor de știință.

Este un sentiment atât de dezbătut pentru că am fost cu toții îndrăgostiți într-un anumit moment al vieții. Iar dragostea servește ca o forță puternică care conectează indivizii și promovează un sentiment de apartenență.

Ce se întâmplă în creier atunci când te îndrăgostești?

Îndrăgostirea este o experiență complexă, care implică diverse procese. Cu toate că este adesea asociată cu emoțiile, există și mecanisme neurologice în joc. Iată câteva procese cheie care apar atunci când te îndrăgostești:

  • Sistemul de recompensă al creierului, în special calea mezolimbică, devine puternic activat. Acest sistem implică eliberarea anumitor neurotransmițători, cum ar fi dopamina, asociată cu plăcere și recompensă. Dopamina creează sentimente de euforie și întărește dorința de conexiune continuă cu persoana de care ești îndrăgostit.
  • Oxitocina, denumită adesea „hormonul iubirii”, este eliberată în cantități mai mari în primele etape ale iubirii romantice. Joacă un rol crucial în legătură, încredere și atașament social. Oxitocina stimulează sentimentele de apropiere și intimitate și contribuie la sentimentul conexiunii emoționale și al legăturii dintre parteneri.
  • Anumite părți din cortexul prefrontal devin inactive. Cortexul prefrontal este responsabil pentru funcții de execuție, precum planificarea și luarea deciziilor. Acest lucru poate explica de ce oamenii își idealizează adesea partenerii în primele etape ale iubirii și se autoamăgesc în privința defectelor. De aceea, se spune că dragostea e oarbă. Iar tinerelor că se grăbesc ca fata mare la măritat. Uneori, înțelepciunea populară are și o bază științifică în spate.
  • În cortexul cingular anterior există o creștere a activității atunci când ești îndrăgostit. Această parte a creierului este folosită pentru procese cognitive precum atenția și luarea deciziilor. Creierul tinde să manifeste o concentrare cognitivă sporită asupra persoanei de care ești îndrăgostit. Acest lucru poate duce la o gândire obsesivă despre persoana iubită și la o dorință intensă de a fi aproape de el.
  • Experiențele de dragoste pot fi memorabile și pot lăsa un impact de durată. Hipocampul, o regiune a creierului esențială pentru formarea memoriei, joacă un rol în consolidarea amintirilor asociate cu persoana de care ești îndrăgostit. Acest lucru poate explica de ce oamenii își amintesc în mod viu detalii și evenimente specifice legate de partenerii lor romantici.

Chimicale ieftine

De multe ori, ne găsim prinși în situații care nu ne favorizează din cauza neurotransmițătorilor generați de acest sentiment.

Și ca să nu ne mai învinovățim atât pentru deciziile noastre, vă informez că multe chimicale care sunt implicate în procesul dragostei sunt produse și de consumul de droguri. 

1. Dopamina este adesea denumită „neurotransmițător de recompensă” și este asociată cu plăcere și motivație. În contextul iubirii, dopamina este eliberată în timpul atracției și poate contribui la euforia asociată cu îndrăgostirea. Drogurile precum cocaina, amfetaminele și opioidele pot crește, de asemenea, nivelurile de dopamină.

2. Oxitocina, numită adesea „hormonul iubirii”, este implicată în legături de încredere și atașament. Este eliberată în cantități mai mari în timpul interacțiunilor romantice și sexuale, precum și în timpul nașterii și alăptării. Oxitocina favorizează sentimentele de apropiere și intimitate. Anumite droguri, cum ar fi MDMA (ecstasy), pot crește nivelul de oxitocină. 

3. Serotonina este un neurotransmițător implicat în reglarea bunăstării emoționale și a comportamentului social. În contextul iubirii, nivelul serotoninei fluctuează și contribuie la starea emoțională intensă experimentată în primele etape ale iubirii romantice. Diverse antidepresive, precum Prozac, funcționează prin creșterea nivelului de serotonină și sunt utilizate pentru a trata depresia și anxietatea.

4. Endorfinele sunt un grup de neurotransmițători implicați in reducerea durerii și amplificarea sentimentelor de plăcere si bunăstare. Pot fi eliberate în timpul diferitelor activități, inclusiv exerciții fizice, râs și interacțiuni intime. Experiența iubirii și a legăturii poate declanșa eliberarea de endorfine, contribuind la un sentiment de fericire. Unele medicamente, cum ar fi opioidele, interacționează direct cu receptorii de endorfine. Acest lucru duce la ameliorarea durerii și la un efect euforic.

Practic, prin dragoste, ne comportăm ca niște drogați fără să fi consumat nicio substanță interzisă. 

Și din cauza acestor chimicale ieftine facem tot felul de lucruri care pe termen lung nu ne aduc niciun beneficiu. De multe ori, măturăm principiile care fac parte din identitatea noastră. Sau reorganizăm valori ca tot haosul creat să facă sens. De exemplu, putem să punem dragostea ca prioritate în fața respectului sau integrității. Însă această detronare nu va rezista mult timp dacă dorim să ne păstrăm sănătatea mintală.

De multe ori auzim „spune nu drogurilor!”. De ce nu auzim același lucru și despre dragoste?

Cat durează dragostea?

Cercetările sugerează că faza intensă și pasională a iubirii durează de obicei între 6 luni și 2 ani. Această etapă inițială, adesea denumită „faza lunii de miere” se caracterizează prin emoții intense, infatuare și o dorință puternică de a fi cu cealaltă persoană.

Însă această cronologie nu este stabilită în piatră, iar unele persoane pot experimenta durate mai lungi sau mai scurte ale fazei pasionale. 

După ce faza pasională dispare, relațiile pot trece la o iubire mai stabilă, pe termen lung, care se caracterizează prin conexiune emoțională profundă, încredere și angajament. Acest tip de dragoste poate dura mulți ani sau chiar o viață întreagă.

Relațiile trec prin diferite faze și evoluează în timp, iar durata iubirii depinde de eforturile depuse în menținerea și întărirea legăturii dintre parteneri.

În primii 2 ani nu putem să îl vedem pe celălalt așa cum este el. În această perioadă proiectăm propriile dorințe, așteptări și fantezii asupra persoanei pe care o iubim. Aceste proiecții pot fi influențate de propriile noastre nevoi, nesiguranțe și experiențe trecute. 

Putem crea o imagine despre cine vrem să fie decât să o vedem și să o acceptăm pe deplin așa cum este. Aceste proiecții ne pot distorsiona percepția și pot crea o viziune nerealistă asupra persoanei.

Dragostea pentru persoana reală implică aprecierea calităților, acceptarea defectelor și interesul real pentru bunăstarea lor.

În relațiile sănătoase, există un proces continuu de înțelegere și apreciere a adevăratului sine al persoanei. Acest lucru permite o experiență mai autentică și mai fundamentată a iubirii, care se bazează pe conexiune, acceptare și dezvoltare comună.

Dragostea e o alegere?

”Dragostea nu este doar ceea ce simți, este și ceea ce faci”. David Wilkerson

Toate emoțiile acestea tari ne poarta fără sa ținem cont de unde venim si încotro ne îndreptam. Întrebarea dacă iubirea este o alegere este una complexă și poate fi abordată din perspective diferite. 

Iubirea este în primul rând o experiență emoțională care apare spontan și este dincolo de controlul conștient. Din acest punct de vedere, iubirea este adesea descrisă ca un sentiment involuntar. Se consideră că emoțiile precum atracția, atașamentul și afecțiunea apar în mod natural. Sunt doar influențate de o combinație de factori biologici, psihologici și sociali. Experiența iubirii în sine nu este ceva care poate fi ales sau controlat în mod direct.

Însă, indivizii pot face alegeri legate de acțiunile și comportamentele lor în cadrul unei relații. E vorba de alegeri active, cum ar fi decizia de a investi într-o relație, alegerea de a rezolva provocări și conflicte și de a menține și hrăni sentimentele de iubire și afecțiune. De aceea, de la un punct, iubirea devine o decizie conștientă. Indivizii au control dacă aleg să iubească aceeași persoană pe viitor.

Îndrăgostirea este o experiență extrem de individuală și subiectivă, iar procesele din creier pot varia de la o persoană la alta. În plus, dragostea este un fenomen complex influențat de factori culturali, sociali și personali și se extinde dincolo de procesele neurologice.

1 thought on “Ce este dragostea? (I)”

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *