Încă am un mic sindrom al impostorului… Acel sentiment că nu ar trebui să mă iei așa în serios nu dispare. Ce stiu eu? Împărtășesc asta pentru că toți avem îndoieli cu privire la abilitățile noastre, cu privire la puterea noastră și ce este acea putere.
Michelle Obama
Sindromul impostorului este un tipar psihologic în care o persoană se îndoiește de abilitățile și realizările sale și are o teamă constantă de a fi descopeiti ca fiind intruși.
Sindromul impostorului este o experiență psihologică în care o persoană își pune sub semnul întrebării abilitățile, talentele sau realizările. Chiar și în situația unor reușite evidente, persoana afectată de acest sindrom are o teamă constantă de a fi demascată ca fiind un „impostor”.
Iată care sunt câteva caracteristici ale sindromului impostorului:
- Devalorizarea succesului: Oamenii cu sindromul impostorului își atribuie adesea succesele norocului sau le consideră a fi rezultatul înșelării altora în a crede că sunt mai deștepți decât se percep ei înșiși.
- Teama de a fi demascat: Există o frică persistentă că într-o zi incompetența va ieși la iveală, iar persoana va fi văzută ca fiind un impostor.
- Compararea excesivă cu ceilalți: Persoanele cu sindromul impostorului se compară adesea cu colegii sau cu alții din domeniul lor și se simt inferioare, ignorându-și propriile puncte forte și realizări.
Am avut și eu sindromul impostorului in cateva episode. Si sper sa fie serie limitată.
Primul episod a fost cam acum 4-5 ani.
Locuiam în Londra și îmi deschisesem recent un magazin online unde vindeam cosmeticele făcute de mine.
Deși visam că o să am magazine în toate orașele din lume care îmi plac cel mai mult, toți clienții pe care îi aveam veneau din social media. Iar de la câțiva clienți la un brand care să fie cunoscut mondial era cale lungă.
Așa că atunci când am fost contactată de o jurnalistă de la Wall Street care voia să scrie despre afacerea mea, m-am panicat în loc să mă bucur. Ideea articolului pe care voia să în creeze era despre cum transformă o româncă o afacere de succes cu cosmetice naturale în UK. Și eu eram românca aceea.
Mă simțeam ca o impostoare, pentru că din punctul meu de vedere o afacere de succes presupunea multe magazine în toată lumea, așa cum era visul meu. Așa că i-am propus ca scrie despre cum transform o pasiune într-o afacere.
Acum, privind retrospectiv, a fost ca o profeție care s-a autoîmplinit. Până la urmă, am făcut exact cum i-am sugerat jurnalistei să denumească articolul. Am transformat un hobby într-o afacere. Am făcut asta în Anglia, iar apoi și în România. Am transformat o pasiune într-o afacere, dar nu într-una de succes. Poate dacă aș fi lăsat-o să facă interviul despre o afacere de succes, așa cum voia ea anterior, poate chiar cream o afacere de succes.
Un factor psihologic care favorizează sindromul impostorului este perfecționismul. Iar în cazul meu era evident. Cum puteam să am o afacere de succes dacă nu ajunsesem să fiu cunoscută în toată lumea?
Lecția nr 1: Nu compara prezentul tău cu idealul pe care îl ai în minte.
Al doilea episod în care m-am simțit o impostoare s-a întâmplat după ce am fost numită Director General, la doar 4 luni după ce mă angajasem. Angajatorul meu, un investitor în imobiliare străin, a văzut că am potențial și experiență în administrarea afacerilor – de la business-ul meu cu cosmetice și mi-a predat câteva clădiri de birouri pentru administrare și un proiect de dezvoltare de apartamente în centrul Bucureștiului.
Mi se părea că Director General sună prea pompos, mai ales că aveam câțiva angajați, dintre care eu eram unul dintre ei. Așa că atunci când aveam contracte de semnat, mă treceam ca fiind Administrator societate, nu Director General.
Presiunea socială este un factor social care favorizează sindromul impostorului.
Ce zice lumea? Câți dintre voi ați auzit expresia asta?
E preferata mamei mele, mereu se întreabă
”Ce zice lumea?”
”Emile, ce zice lumea când vede că stăm cu frunzele alea în curte?”
”Ce să zică, Mitina, zice ca a venit toamna”, îi răspunde tatăl meu.
Ei bine, asta mă întrebam și eu. Ce zice lumea când află că sunt Director General cu 3 angajați?
Mai târziu, după ce am purtat câteva discuții cu ”lumea” și le explicam că sunt Director General dar nu mă prezint așa, mi-au atras atenția că nu îmi asum ceea ce sunt și că mă subestimez.
Acum, după 3 ani de întâlniri cu arhitecți, ingineri, avocați și investitori, mă semnez ca Director General.
Lectia nr 2: Fake it till you make it. Simulează până îți iese. Și nu mă refer aici la circumstanțe intime, ci la simularea unei identițăți pe care încă nu ai îmbrățișat-o în totalitate.
Se spune că o călătorie de 10 000 de km începe cu un singur pas. Dacă nu vă simțiți impostori măcar odată în viață, înseamnă că nu ați visat niciodată la o destinație îndepărtată.
