Dumnezeu joacă zaruri neobosit conform legilor pe care el însuși le-a prescris.
A. EINSTEIN
Există liber arbitru? Aceasta este una dintre cele mai mari întrebări pe care si-o pun filosofii si oamenii de știință. Este o întrebare importanta și din cauza efectului pe care îl poate avea răspunsul asupra comportamentului uman, mai ales dacă ajungem sa ne încredem într-una din cele două extreme. Putem crede că totul ține de noi ori că am fost condiționați de când am ajuns pe această lume sa avem un destin de la care să nu ne putem abate. Însă ceea ce credem poate deveni o autoprofeție care se îndeplinește.
Am sa dezvolt puțin cele două idei și bazele argumentative din spatele lor.
Argumente pentru liber arbitru absolut
In ultimii ani apar tot mai mulți specheri (da, există cuvântul acesta în dex) motivaționali care declară că ne putem depăși condiția actuală și că putem deveni ceea ce ne dorim cu adevărat. Că putem face rost de toate resursele din lume care sa ne aducă tot mai aproape de visul nostru. Iar resursele pot fi materiale sau abilități care pot fi deprinse.
Cel mai important argument pro liber arbitru este faptul ca noi deținem total control asupra noastră și știm întotdeauna ce ne dorim. Cu toate acestea, sunt unele situații in care dorințele noastre nu sunt potrivite cu ceea ce ne-a învățat societatea că este bine. Așa că alegem sa acționăm în concordanță cu ideea de bine, cu toate că nu este propria dorință. Însă și în cazul acesta putem vorbi de liber arbitru. Dacă am avut de ales între două decizii, am avut liberul arbitru, chiar dacă am făcut-o pentru noi sau pentru ceilalți.
Liberul arbitru este esențial pentru autonomia personală. Abilitatea de a face alegeri și de a acționa permite indivizilor să-și modeleze propriile vieți și să-și definească propriile identități. Fără liberul arbitru, am fi simpli observatori pasivi ai vieții noastre, fără capacitatea de a ne direcționa propriile drumuri în viață.
Conceptul de responsabilitate morală este strâns legat de liberul arbitru. Noi alegem să luăm anumite decizii în baza unui sistem de valori pe care ni l-am creat. Unele principii le căpătăm de la familie, pe altele de la cei pe care ajungem să îi cunoaștem de-a lungul vieții. Dacă avem o minte deschisa si nu ne ferim sa ne schimbam părerea, ne dăm șansa de a alege valorile pe care dorim să le păstram si cele pe care le abandonăm.
Dacă ne-ar lipsi liberul arbitru, atunci ar fi dificil să tragem indivizii la răspundere pentru acțiunile lor. Sistemele juridice și morale ale societății se bazează pe ideea că indivizii au capacitatea de a face alegeri și sunt responsabili pentru consecințele acestor alegeri. Fără liberul arbitru, noțiunea de condamnare pentru acțiunile răuvoitoare ar fi pusă sub semnul întrebării.
Liberul arbitru este adesea asociat si cu capacitatea noastră de creativitate și inovare. Prin exercitarea liberului nostru arbitru, putem veni cu idei noi. Putem crea opere de artă, literatură și progrese științifice originale.
Argumente pentru absența liberului arbitru
Determinismul
Unul dintre cele mai puternice argumente împotriva liberului arbitru este conceptul de determinism. Conform determinismului, fiecare eveniment, inclusiv acțiunile și alegerile umane, este determinat de cauze precedente. Din această perspectivă, acțiunile noastre sunt rezultatul unui lanț de cauză și efect, în cele din urmă dincolo de controlul nostru. Dacă determinismul este adevărat, înseamnă că alegerile noastre sunt predeterminate și că nu avem libertatea reală de a alege.
Alegerile și acțiunile noastre sunt influențate de o multitudine de factori, cum ar fi genetica, creșterea, cultura, educația și circumstanțele de mediu. Aceste influențe cauzale ne modelează preferințele, convingerile și comportamentul în moduri care sunt dincolo de controlul nostru conștient. Suntem produse ale biologiei și mediului nostru, iar acești factori limitează semnificativ gama de opțiuni disponibile, sugerând că liberul arbitru este o iluzie.
Psihologia și liberul arbitru
“Până nu faci subconştientul conştient, îţi va conduce viaţa şi tu îl vei numi soartă.” Carl Gustav Jung
Cercetările psihologice au evidențiat influența motivațiilor inconștiente, a prejudecăților și a proceselor cognitive asupra luării deciziilor. Adesea fără conștientizarea noastră, alegerile și preferințele noastre pot fi influențate de factori precum emoțiile, condiționările sociale și prejudecățile cognitive. Aceste forțe inconștiente pun la îndoială existența liberului arbitru, deoarece sugerează că deciziile noastre sunt conduse mai degrabă de influențe ascunse decât de o voință cu adevărat independentă.
Ce argumente au cercetătorii împotriva liberului arbitru?
Benjamin Libet a efectuat experimente celebre în anii 1980 care contestă și mai mult conceptul de liber arbitru. Experimentele sale au implicat măsurarea activității creierului și a momentului de luare a deciziilor conștiente de a efectua acțiuni specifice. Rezultatele au indicat că activitatea creierului asociată cu acțiunea a avut loc înainte ca participanții să raporteze că sunt conștienți de decizia lor. Acest lucru sugerează că experiența noastră conștientă de a face o alegere poate fi mai degrabă o raționalizare post-hoc decât cauza acțiunilor noastre.
Credința în liberul arbitru poate fi văzută ca un produs al condiționării culturale și istorice mai degrabă decât de a fi un aspect fundamental al existenței umane. Așteptările societății, învățăturile religioase și tradițiile filozofice pot influența capacitatea noastră de a lua decizii în funcție de propriile dorințe.
Conceptul de liber arbitru în religie
Conceptul de liber arbitru este strâns legat de ideea de Dumnezeu. Joacă un rol crucial în multe religii și a fost un subiect de cercetare filozofică și teologică de-a lungul istoriei. Diferite tradiții religioase au perspective variate asupra liberului arbitru, iar credințele care îl înconjoară pot influența în mod semnificativ doctrinele și învățăturile lor morale.
În creștinism și iudaism credința în liberul arbitru este împletită cu ideea de responsabilitate morală. În general, se crede că Dumnezeu i-a creat pe oameni cu capacitatea de a alege liber, permițându-le să ia decizii și să acționeze conform propriei lor voințe. Acest liber arbitru, însă, nu este absolut, deoarece este considerat a fi supus suveranității divine și planului lui Dumnezeu. Teologii creștini au dezbătut relația dintre preștiința lui Dumnezeu și liberul arbitru al omului, căutând să împace omnisciența lui Dumnezeu cu existența unei adevărate alegeri umane.
Teologia islamică recunoaște liberul arbitru uman în cadrul predestinației divine (Qadar). Musulmanii cred că Dumnezeu are o cunoaștere completă a tuturor evenimentelor, inclusiv a acțiunilor umane, trecute, prezente și viitoare. Cu toate acestea, această cunoaștere divină nu neagă responsabilitatea umană pentru alegeri. Musulmanii sunt învățați că au capacitatea de a alege între bine și rău și vor fi trași la răspundere pentru acțiunile lor în Ziua Judecății.
Înțelegerea de către hinduism a liberului arbitru este profund legată de conceptele de karma și reîncarnare. Conform învățăturilor hinduse, indivizii au libertatea de a face alegeri, iar acțiunile lor au consecințe care pot influența nașterile și experiențele viitoare. Legea karmei sugerează că circumstanțele actuale ale cuiva sunt rezultatul alegerilor din trecut, dar prin liberul arbitru, indivizii au posibilitatea de a-și modela destinele viitoare.
Budismul prezintă o perspectivă nuanțată asupra liberului arbitru și asupra determinismului. Deși recunoaște că acțiunile noastre au consecințe (karma), budismul ne învață, de asemenea, că sentimentul de sine independent și durabil (atman) este o iluzie. Drept urmare, conceptul de liber arbitru este văzut ca o expresie a interacțiunii diverselor cauze și condiții, mai degrabă decât o alegere complet autonomă.
Concluzia mea
În timp ce argumentele împotriva liberului arbitru ridică provocări semnificative, merită remarcat faptul că dezbaterea continuă și există discuții și cercetări în desfășurare care explorează natura umană și compatibilitatea potențială dintre determinism și unele forme de libertate.
La fel ca și în cazul altor elemente din lumea asta, consider că nu poate exista o extremă fără de alta. La fel cum nu există bine fără rău sau ying fără yang. Poate că libertate infinită nu exista în alegerile noastre, însă întotdeauna avem un grad de autonomie de a face o alegere. Altfel nu am mai sta blocați minute în șir în fața raioanelor din supermarket ca să alegem ce mâncăm a doua zi.
În cazul liberului arbitru, suntem condiționați de gene, familie și experiență să luăm anumite decizii pe pilot automat. Metaforic vorbind, suntem ca într-un ham. Însă, după cum spune Jung, conștientizarea anumitor tipare pe care le folosim atunci când alegem cum să acționăm sau cum să reacționăm, ne ajută să ne eliberăm de pilotul automat. Dacă devenim conștienți de concepțiile noastre care funcționează pe pilot automat, avem șansa de a slăbi din ce în ce mai mult hamul.
Daca ne dorim ceva cu adevărat, putem trece peste frici, stigmă socială sau compromisuri ca sa luam decizia care credem ca ne va face fericiți. Și chiar dacă rezultatul nu stă mereu în alegerea noastră, avem întotdeauna opțiuni de reacții la ceea ce ne-a oferit destinul pe tavă prin alegerea pe care am făcut-o.